În loc de prefaţă

Dragoste deșertică, noul roman al prozatorului Constantin Costache, nu părăsește aria maritimă în care autorul s-a consacrat începînd cu volumul de povestiri de debut și culminînd în excelenta trilogie care precedă acest volum. Autorul constănțean rămâne același inspirat continuator al acestei linii puțin reprezentată în literatura noastră, deși locuim o țară cu ieșire la mare și mărginită de unul din marile fluvii europene. Pînă la Constantin Costache, această linie a fost ilustrată strălucit de puține nume, în frunte cu Jean Bart, căruia îi urmează Radu Tudoran, iar uneori de Fănuș Neagu și A. E. Baconski. Și, totuși, ceva nou intervine în acest roman, erosul – dragostea nu lipsea nici în trilogia amintită deja, dar erosul fizic, sexualitatea, își face abia acum intrarea în literatura prozatorului. Și își face foarte bine intrarea. Pînă la urmă, toți avem sex, toți putem utiliza această dimensiune în scrisul nostru, dar important este cum o facem. Autorul are destulă experiență a scrisului pentru a nu folosi acest ingredient cu scopul de a provoca sau pentru atragerea cititorilor, ci strict din necesități ce țin de arta compoziției, pentru că arhitectura romanescă pretinde ea însăși prezența acestuia. Un roman foarte bun, care se citește aproape fără a-l lăsa din mînă.

Liviu Antonesei